Noaptea trecută m-am întors după periplul de o săptămână prin sudul Franței. Azi când m-am trezit am fost puțin dezamăgită să realizez că relieful din jur nu mai este stâncos, că leandrii cresc doar în ghivece și că Loara are o culoare mai degrabă căcănie, nu-i nicidecum de vreun albastru profund. N-am mai auzit marea atunci când mi-am băut cafeaua, la fel cun n-am mai auzit nici mistralul vâjâindu-mi la urechi. În plus, ieri seară norii și ploaia au ținut morțiș să ne ureze bun venit în Touraine de cum am început să ne apropiem de orășelul nostru. Pentru că așa stă treaba pe aici, ca să ajungi în Tours nu-ți trebuie nici hartă nici GPS; fixează cei mai urâți nori de ploaie și mergi înspre ei. Sigur vei ajunge la destinație!
