Se făcea că într-o sâmbătă eram invitați la niște prieteni la un grătar, la Saint Nicolas de Bourgueil. Pentru că era o zi caldă și pentru că „evenimentul” începea pe la ora 18, ne-am gândit că ar fi bine să plecăm mai devreme de acasă, astfel încât să profităm de soare vizitând totodată ceva prin apropiere. Hai la un castel! am zis eu fericită. Hai! a răspuns el, neavând încotro. Am scos de la catastif lista cu castele nevizitate, am calculat repede în minte care ar fi cel mai aproape de locația petrecerii, astfel că n-a trecut mult până ce concluzia a fost stabilită: Mergem la castelul Brézé. Ok, Brézé să fie!
